Azi - 14 aprilie

Duminică, 14 aprilie 1912, ora 11.40 PM, cel mai mare vas din lume de până atunci, Titanic, s-a ciocnit cu un aisberg chiar in timpul călătoriei inaugurale iar la 2:20 AM a doua zi, dupa ce s-a rupt in două... s-a scufundat.
Vasul avea 269,1 m lungime, 20 m lătime, o greutate de 46.328 de tone şi o înălţime de la nivelul de plutire până la puntea principală de 18 m. Putea atinge o viteză maximă de 43 de km/h şi putea să transporte un total de maxim 3547 de pasageri plus echipaj.
Titanicul era considerat apogeul siguranţei pe o navă în caz de accident. A fost numit practic „de nescufundat” de către proiectanţi. Nava era împărţită în şaisprezece încăperi impermeabile despărţite prin uşi etanşe. Era proiectat să stea la suprafaţă cu patru astfel de încăperi inundate. Dacă se umpleau cu apă mai multe de patru camere, vasul se scufunda.
La vremea lui, Titanicul era de neegalat în lux. Oferea o piscină, sală de gimnastică şi sport, băi turceşti, o bibliotecă şi un teren de tenis. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă şi alte decoraţiuni elegante. În plus, cafeneaua pariziană oferea o bucătărie foarte agreabilă pentru pasagerii clasei întâi. Condiţiile de la clasele a II-a şi a III-a erau mai bune decât pe alte nave ale vremii. Titanicul avea trei ascensoare pentru pasagerii de la clasa întâi şi încă unul pentru pasagerii de clasa a II-a.
Titanicul a fost proiectat să susţină 32 de bărci de salvare, însă numai 20 au fost prezente la bord; administraţia White Star era preocupată de faptul că prea multe bărci aveau să afecteze estetica navei. Supravieţuitorii au fost salvaţi de nava Carpathia, care se afla la 58 de mile în sud-estul Titanicului, în momentul în care a primit apelul de S.O.S.
Rămăşiţele Titanicului au fost localizate în 1985, la o adâncime de 12.500 de picioare, la aproximativ 531 de km sud-est de Newfoundland, Canada.
Un bilet la clasa întâi (cabină de lux) pe Titanic costa 4.350 de dolari, sumă care ar însemna în prezent 50.000 de dolari. Patru dintre supravieţuitorii cunoscuţi ai dezastrului mai sunt în viaţă şi astăzi.