Citatul zilei

21 noiembrie 2008

Cum staţi cu imaginaţia?

Dacă încă nu v-aţi pus destul imaginaţia la încercare sau dacă vă consideraţi pricepuţi în a crea conflicte sau situaţii, vă provoc la un joc după părerea mea foarte inspirat şi atractiv, şi anume:

Adi Posteuca a venit cu ideea de a posta începutul unei povestiri pe blogul WORLD BLOG STORIES după care să ne lase pe noi să o continuăm după bunul plac până la un anumit punct. El se află acum la a doua poveste care are deja o continuare destul de încâlcită şi sunt foarte curioasă la ce se va ajunge până în final.

Povestea începe aşa:

Adi şi Andrei se cunoşteu de ceva vreme. Erau apoape nedespărţiţi. Cine îî cunoştea putea zice despre ei că erau nebuni. Îşi faceau unui altuia farse. Şi ce fel de farse... toate tîmpeniile. La un moment dat, au stat chiar o noapte la Poliţie, pentru ca fiecare ascunsese in geanta celuilalt câte un obiect. Asta doar aşa, pentru adrenalină. Şi chiar în acel moment se intâmpla să se afle prin zonă o patrulă a Poliţiei.
Altă dată, cei doi se angajaseră să distribuie ziare. Dar adevarata distracţie era când în mijlocul ziarului puneau reviste pentru adulţi şi le împărţeau bătrînilor. Alteori, când aveau chef de puţina distracţie high class, se duceau prin restaurante de fiţe şi se dădeau drept poliţişti sub acoperire. Îi credea toată lumea pentru că cei doi aveau un mare "dar". Ştiau să joace diverse personaje şi, pe deasupra, mai falsificau, aşa de amorul artei, legitimaţii oficiale.Şi asta, nu pentru că cei doi nu aveau bani, ci doar pentru puţin "piper" in viaţa lor.

Astăzi, cei doi se plimbau prin Mall. Un Mall cu multe magazine şi plin de oameni. Era o zi de sâmbată. Se plimbau fără nici un scop intrând din magazin în magazin. Andrei vroia să îşi cumpere câtva ţoale şi se oprise la un bancomat să îşi scoată bani. Dar bancomatul zâmbea fericit "out of order", aşa că cei doi intrară în mica sucursală de bancă. Andrei se duse către casierie, scoase 300 de lei şi atâta tot. Se îndreptă către ieşire şi îl pescui pe Adi care avea un zâmbet malefic.

- Auzi, Andrei, cât de repede poţi fugi....!?

Vă invit şi pe voi să contribuiţi la continuarea poveştii pe World Blog Stories.

2 comentarii:

  1. interesant ... daca reusesti sa nu omori suspansul poti fi linistit scenarist de telenovele :-D

    RăspundețiȘtergere