Îmi doresc să fiu mai puternică...
Îmi doresc să pot trăi fiecare moment ca şi cum viaţa mea ar depinde de acea clipă, îmi doresc să nu mă mai las amăgită de fiecare zâmbet, să nu mă mai las rănită de fiecare cuvânt...
Îmi doresc să iubesc fără să aştept nimic în schimb şi să mă bucur de ceea ce am, să nu mai tânjesc după iubirea şi aprecierea nimănui şi să fiu eu însămi tot timpul.
Îmi doresc de mult timp toate astea şi uneori îmi reuşeşte... alteori însă îmi pun tot felul de întrebări...
Oare dacă mă mulţumesc cu puţin, sau cu nimic din partea celorlalţi nu e de fapt lipsă de respect pentru propria-mi persoană?
Oare dacă tot ce mă interesează e doar fericirea mea, atunci nu risc să devin egoistă şi obţin tocmai contrarul a ceea ce-mi doresc şi anume să devin o persoană mai bună?
Oare dacă nu îmi permit să am aşteptări de la ceilalţi nu înseamnă că nu îmi permit să am încredere în oameni?
Oare toată această independenţă nu e în contradicţie cu viaţa de cuplu care presupune încredere şi dăruire totală, presupune să fii acolo când celălalt are nevoie de tine şi întotdeuna să-i arăţi doza maximă de altruism de care eşti capabil? Iar a-ţi pune sufletul pe tavă în faţa cuiva nu înseamnă oare că ai curajul să-ţi asumi riscul de a rămâne cândva cu inima frântă, dezamăgit sau gol pe dinăuntru?
E un risc... e un risc mare, dar până găseşti persoana care nu te-ar face niciodată să suferi, persoana care să-ţi împărtăşească credinţele despre viaţă, iubire şi respect, treci prin multe încercări, multe dezamăgiri care până la urmă te maturizează şi te ajută să vezi ce îţi doreşti cu adevărat. Iar când ai gasit-o şi te-a găsit... eşti convins că tot ce ai trăit până atunci a meritat şi că o viaţă plină de clipe fericite te aşteaptă să o descoperi împreuna cu iubirea ta.
Mi-a placut postarea asta. Poate pentru ca are doza de realism de care cred ca avem toate nevoie in prima parte si doza de optimism care mie imi lipseste in a doua parte :)
RăspundețiȘtergereAsta este viata ,uneori nu sti ce sa mai crezi si ce sa mai faci ,insa toate intrebarile si vor gasi raspuns atunci cand te vei lovi de fiecare sityuartie in parte si vei afla si de ce trebuie sa fi egoist,de ce trebuie sa urasti sau sa iubesti si oricum vei fi dezamagita ,asa i lumea noastra:)
RăspundețiȘtergere...Si concluzia? Cum e mai fin, cum te simti si cum crezi tu ca e mai bine? Inainte de a-ti pune "tot felul" de intrebari sau dupa?
RăspundețiȘtergere[Dummy comment] - ca sa se salveze e-mail followup... :)
RăspundețiȘtergere:)) concluzia cred ca o trage fiecare in felul lui. Concluziile mele depind foarte mult de starea in care ma aflu. Incerc sa ajung la o stare persistenta de acceptare in care sa nu-mi mai pun intrebarile cu "oare" :)
RăspundețiȘtergere:) Atunci, oare nu cumva a-ti dori propria fericire este, inainte de egoism, o conditie necesara si, recunosc, insuficienta pentru chestia aia ce ti-o doresti cu adevarat? Zic si eu... poate... :)
RăspundețiȘtergere@Dan Ba da, asa este. :)
RăspundețiȘtergere